.:: Graffiti World ::.

Scama · Trimis: 23/09/2006 14:16 Titlul subiectului: Fenomenul graffiti real

Fenomenul graffiti
În anul 1971, publicaþia -New York Times- a realizat un material despre fenomenul graffiti care luase naºtere pe strãzile oraºului New York. În acel articol se vorbeºte despre un anume �artist graffiti� care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscutã, ºtiindu-se doar cã numele sãu era Demetrius ºi cã numãrul 183 ar fi numãrul strãzii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potenþialul acestor �artiºti ai strãzii�, fondând Uniunea Artiºtilor de Graffiti cu scopul de a promova artiºtii talentaþi din lumea graffiti-ului, prin intermediul unor expoziþii organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei �New York�, intitulat �Parada graffiti�, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaºtere publicã a potenþialului acestor �artiºti ai strãzii�.

Începând cu anul 1974 s-a încetãþenit stilul caracterizat prin câștigarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafaþa întreagã a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti ºi-a început rapidul declin în anii �80 îndată ce acest fenomen a fost absorbit de bucată comercialã ºi de piaþa artisticã a New York-ului. Anii �80 au însemnat deci un regres în istoria miºcãrii graffiti-ului ºi datoritã schimbãrilor majore care aveau loc în societatea americanã. Cocaina a început a fi folositã tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achiziþionarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe strãzi, viaþa pe stradã devenind din ce în ce mai periculoasã. Pe deasupra, legea a interzis comercianþilor vânzarea vopselelor minorilor, iar comercianþii erau obligaþi sã depoziteze vopselele în locuri special amenajate, fãcând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodatã, bugetul oraºului New York destinat stopãrii miºcãrii graffiti s-a mãrit, de acum înainte parcurile ºi depourile fiind mult mai bine pãzite. Au fost ridicate garduri electrice de protecþie, iar orice distrugere cauzatã acestora era prompt reparatã. Astfel, numeroase din zonele preferate ale artiºtilor graffiti au ajuns aproape inaccesibile. Procesul de îndepãrtare al desenelor graffiti din New York a luat o nouã amploare, fapt ce a frustrat mulþi amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, oraºul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosinþã toate mijloacele de transport în comun care au fost victima miºcãrii graffiti. Asta a fost începutul aºa-zisului curent al �vagoanelor curate�, prin care se dorea descurajarea �bandelor graffiti� ºi curãþirea oraºului.

Dar cu toate aceste interdicþii, miºcarea graffiti nu a dispãrut, ci din contrã s-a omogenizat, transformându-se într-o goanã dupã zone propice realizãrii de graffiti. S-au făcut bande de tineri care deþineau anumite teritorii, marcate prin însuºi stilul întrebuințat în desenele graffiti. Lupta pentru pãstrarea acestor teritorii a dus la creºterea numãrului de acte de violenþã, ajungându-se pânã la uzul armelor de foc.

Datoritã lipsei vopselei ºi a pericolului de a sta un timp prea îndelungat la locul unde se fãceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decãzut.

Graffiti ca metodã de exprimare a fost utilizatã ºi de generaþia muzicii rap. Muzica rap, originarã din sudul Bronxului, New York, a apãrut la mijlocul anilor �70 ºi a fost iniþial asociatã curentului muzical denumit hip-hop. Aceastã miºcare a inclus ºi alte variante de manifestare, ca de exemplu break dance-ul ºi arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de cãtre þãrile europene a dus ºi la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care ºi fenomenul graffiti.

[modificã]
Artiºti graffiti
Primii artiºti graffiti care au ridicat aceastã miºcare la rangul de artã au fost Jean-Michel Basquiat ºi Keith Haring.

Jean-Michel Basquiat este primul pictor american ale cãrui opere au apãrut sub forma unor graffiti pe strãzile, metrourile ºi pe garniturile de vagoane din transportul în comun ale New York-ului. Basquiat a fost cel mai de succes dintre aºa-numiþii �artiºti ai strãzii�, lucrãrile lui ajungând, în întâia parte a anilor �80, în galeriile oraºului New York.

Basquiat s-a nãscut în anul 1960, tatãl lui fiind originar din Haiti, iar mama sa din Puerto Rico. A crescut în Brooklyn, New York. Cu toate cã nu avea altã educaþie în domeniul artei decât cea primitã în liceu, el a exploatat plin de potență o gamã largã de imagini inspirate de la cãrþile cu benzi desenate (comic books) pânã la hieroglifele egiptene, de la lucrãrile artistului spaniol Pablo Picasso, pânã la cele confecționate de copii. De întocmai a combinat imagini inspirate din arta popularã africanã, caraibeanã ºi europeanã.

Basquiat ºi-a început cariera � ilegalã � de pictor de graffiti, pe strãzile New York-ului, împreunã cu colegul sãu de liceu, Al Diaz. Pseudonimul folosit de Basquiat pentru semnarea tag-urilor era SAMO. Dar, pânã în 1979, colaborarea sa cu Diaz a luat sfârºit, Basquiat asociindu-se cu artiºti ºi muzicieni din partea de est a Manhattan-ului. A început de asemenea sã picteze tablouri.

Trecrea rapidã din anonimatul de pe strãzi în vizorul opiniei publice ºi a artiºtilor a avut loc în anii �80 când a fost selectat de Colab, o asociaþie a artiºtilor, sã colaboreze la organizarea unui spectacol în Times Square. El a pictat unul din pereþii expoziþiei, folosind deopotrivã tuburi de atomizator ºi pensule. Basquiat ajunge sã fie adorat de cãtre comunitatea bogatã a artiºtilor din centrul New York-ului, care susþinea cã opera sa este manifestarea unui �geniu primitiv�. Cu toate acestea, au existat voci care au afirmat cã anumite cercuri au dorit doar sã-i exploateze talentele native.

Basquiat a fost de asemenea admirat ºi de artiºtii new yorkezi Keith Haring ºi Kenny Sharf, care doreau sã integreze aºa-zisa �artã a strãzii� în opera lor. În anii 1983 ºi 1984, Basquiat a colaborat la dobândirea mai multor tablouri cu artistul american Andy Warhol ºi artistul italian Francesco Clemente.

Operele viu colorate ºi de mari dimensiuni ale lui Basquiat combinau expresionismul abstract american cu diverse imagini, din care nu lipseau schelete ºi câini, care se regãsesc din plin în întreaga sa operã graffiti. Lucrãrile sale de la începutul anilor �80 cuprind o varietate largã de subiecte, de la cranii, la desene aduse în semn de tribut unor vedete ale sportului ºi jazz-ului.

La început aparte de productiv, Basquiat a transformat nedemn de încredere sub stresul cauzat de faima pe care a dobândit-o. Cu toate cã a încercat sã se lase de obiceiul de a consuma heroinã, Jean-Michel Basquiat a murit în urma unei supradoze în atelierul sau din Manhattan, în anul 1988, la vârsta de numai 27 de ani.

Keith Haring este un pictor american al cãrui simplu stil simbolistic de picturã, reprezentat prin câini, bebelaºi ºi figurine dansând, i-a adus recunoaºtere internaþionalã în anii �80.

Haring s-a nãscut în anul 1958 ºi a copilãrit în Kutztown, Pennsylvania. A urmat cursurile ªcolii de Arte din Pittsburgh, Pennsylvania ºi-a deschis prima expoziþie în anul 1978, la Centru de arte din Pittsburgh. În anul 1977, dupã ce a audiat discursul artistului bulgaro-american Christo, referitor la crearea unor lucrãri de dimensiuni mari pentru a fi expuse în naturã, Haring s-a decis sã creeze lucrãri destinate locurilor publice. În anul 1978, el s-a mutat în oraºul New York, unde a urmat cursurile ªcolii de Arte Vizuale (pânã în anul 1979).

Haring a devenit interesat de contururile groase, caracteristice artei graffiti realizatã în metrourile americane, împrietenindu-se cu aºa-numitul �copil graffiti� Jean-Michel Basquiat. În anul 1979, Haring decupeazã titluri din ziare pentru a le reasambla, creând titluri false, ca de pildă �Regan ucis de un poliþist erou�, apoi le-a împrãºtiat pe pereþii ºi panourile publicitare ale oraºului. Aceste imagini erau desenate fie cu carioci groase negre, fie cu cretã albã. Eforturile sale l-au fãcut faimos în rândul new yorkezilor, dar a ºi fost de mai multe ori arestat pentru aceastã activitate �artisticã� a sa.

Înainte de a se impune în circuitul galeriilor, Harings a conceput tag-uri care se referã la culturile nãscute din benzile desenate ºi din universul lui Walt Disney. Expoziþia sa din anul 1982, deschisã la prestigioasa Galerie Tony Shafrazi din New York a avut un succes enorm, practic lansându-l în noua sa carierã de artist graffiti.

Opera lui Haring s-a inspirat din diverse surse: din opera artistului american Andy Warhol ºi alþi asemenea artiºti reprezentanþi ai miºcãrii pop, din ritmul ºi miºcãrile dansurilor africane, cubaneze ºi ale stilului hip-hop ºi din curentul afro-cubanez al picturilor pe corp. În anul 1987, Haring a pictat liniile ºi simbolurile caracteristice stilului sãu pe propriul sãu corp iar apoi s-a lãsat fotografiat în Times Square din New York. El a decorat, de asemenea, trunchiul solistului american Grace Jones ºi al dansatorului american Bill T. Jones.

Haring a concretizat graffiti în diferite locuri ale lumii, incluzând Statele Unite, Europa ºi Australia. Câteva dintre aceste lucrãri au supravieþuit timpului (de exemplu, cea de pe peretele depozitului Muzeului Stedelijk din Amsterdam, Olanda, realizat în anul 1986), dar altele au fost distruse (precum cea realizatã pe Zidul Berlinului în Germania, tot în anul 1986).

În anul 1986, ca o reacþie împotriva elitismului din omenirea artiºtilor, Haring a deschis în New York Pop Shop, un magazin care vindea suveniruri create de el. Desenele bizare, dar pline de energie, ale lui Haring au fost aplicate pe o gamã largã de produse, de la tricouri pânã la un balon, în anul 1989.

În anul 1988, Haring a aflat cã suferã de sindromul imunodeficitar dobândit (SIDA), iar în urmãtorii doi ani ºi-a canalizat puterea în educarea publicului cu privire la virusul HIV ºi la pericolul consumului de droguri. Keith Haring a murit în anul 1990, întrând alãturi de colegul sãu de breaslã Jean-Michel Basquiat în istoria miºcãrii graffiti din lume.

Dupã moartea celor doi �pãrinþi� ai graffiti-ului, aceastã artã a continuat, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, sã influenþeze societatea contemporanã. Elocvent este filmul �Free Willy� (regizor Simon Wincer), realizat în anul 1993, unde, vizând fenomenul graffiti, regizorul ne face pãrtaºii unei prietenii ciudate dintre un bãieþel ºi o balenã. Personajul de seamă Jesse (interpretat de Jason James Richter) este prins desenând graffiti pe pereþii unui parc (semn al revoltei tinerei generaþii). Fiind constrând sã îndepãrteze desenele, îl întâlneºte pe Willy, o balenã Orca, ultima achiziþie a acvariului parcului, împreunã cu care va porni într-o frumoasã aventurã.

Miºcãrii graffiti i s-au dedicat ºi alþi artiºti americani, cum ar fi Aaron Siskind (1903-1991), Cy Twombly (n.1928), Raymond Saunders (n.1934) ºi Julian Schnabel (n.1951). În anul 1996, Schnabel a regizat filmul, intitulat sugestiv, �Basquiat�, în care prezintã viaþa celui de care a se leagã pentru prima datã arta graffiti ca formă urbanã a New York-ului anilor �70.

Unii artiºti au început sã foloseascã tot mai mult programele de calculator pentru a crea o artã care pune sub semnul întrebãrii propria sa existenþã. În anul 1997, artistul american Peter Halley a instalat la Muzeul de Arte Moderne din New York un computer prin intermediul cãruia spectatorii puteau schimba imaginile ºi culorile pe care artistul le-a creat. Acest eveniment a ridicat o sumedenie de întrebãri: Ce este opera de artã? Este imaginea de pe monitorul calculatorului? Este programul folosit? Iar dacã programul este interactiv, atunci cine este artistul? Sau însuºi sensul cuvântului artist nu mai corespunde tendinþelor contemporane? Acestea sunt doar câteva întrebãri la care arta secolului al XX-lea nu a gãsit încã rãspunsul.